În ultima vreme am studiat mai atent tema cunoașterii lui Dumnezeu și am încercat să înțeleg nu doar ce înseamnă ea la nivel teologic, ci mai ales cum arată în mod concret, în viața de zi cu zi.

Un lucru care m-a surprins a fost să observ că expresia exactă „cunoașterea lui Dumnezeu” (da’at Elohim) apare în Vechiul Testament în contexte profetice în care este anunțată judecata.

La prima vedere, poate părea neașteptat. Ne-am putea gândi că „a-L cunoaște pe Dumnezeu” ține în primul rând de informație, doctrină sau experiență spirituală. Însă textele în care apare această expresie ne conduc într-o direcție mult mai concretă.

Este un exercițiu exegetic, dar și unul de autoevaluare. Pentru că, dacă textele profetice au ceva de spus despre „cunoașterea lui Dumnezeu”, ele nu ne lasă prea mult spațiu pentru o credință redusă la idei corecte sau la declarații religioase. Cunoașterea lui Dumnezeu are consecințe vizibile.

Mesajul în care dezvolt acest subiect poate fi urmărit aici: